Ultimul mesaj al Tribului de Lemn.
Priveste dincolo de... perceptia umana, unde ultimul mesaj al unui trib trebuie luata in cosiderare.
Ajuns in satul Tribul de Lemn, observ un pustiu fara suflete unde toata lumea disparuse fara urma, ca si cum se evaporase.
Concluzia pentru inceput despre acest sat nedescoperit este faptul ca urmele lasate al altor aventurieri face ca acest sat fie un sat de tranzit dar nedescoperit.
Decid sa cercetez mai mult zona. Toate potecile duc spre scarile din piatra care la randul lor duc in inima unui mic templu unde se tinea ceremoniile religioase.
Ajuns acolo, observ copacul batran, iar in fata lui, o pajiste rotunda acoperita cu pietre moi. Iar la randul ei, pajistea este protejata de radacinile batrane ale copacului care iti dadea un simt ciudat dar relaxant.
Intru si calc... si ma intind in mijlocul acelei pajiste. Simt cum corpul se scunfunda.
Respir cu calm.... Inspir iar pajistea ma strange si ma trage in abisul relaxant... Expir iar pajistea ma tine strans...
In abis ma voi odihni pe veci, uitat pentru totdeauna neexistent.
Prima si ultima scriere al tribului batuta in piatra, spune ca atunci cand marele preot a descoperit aceasta binecuvantare, toata lumea din sat nu stia daca era bine sau rau, si urma sa vada a doua zi minunea.
